Umorul e mort. Trăiască Charlie Hebdo!

Eram într-a VII-a când au căzut turnurile. Resimt și acum emoțiile, îmi amintesc muțenia care se instalase-n casă în timp ce stăteam gură-cască la televizor, eu și-ai mei, și vedeam, în direct, cum avioanele se loveau de zgârie-norii americani. Ne-am uitat la declarații și la știri și la imagini în reluare până seara târziu și, deși aveam un nod în gât, tot nu percepeam corect imensitatea impactului.

S-a întâmplat ceva oribil, au murit mulți oameni pe care nu-i cunoșteam, mi-am consumat porția de suferință și milostenie, e timpul să mă întorc în camera mea, să-mi termin temele. Viața merge înainte pentru noi, pentru ceilalți, și grijile merg tot înainte, empatizăm, dar nimeni nu suferă aici de fapt, ce bine că doliul e departe, la televizor. Apoi m-a trăsnit înc-un gând rușinos, pe care sunt sigură că l-au avut și alții: pot să nu-mi învăț comentariul pe mâine la franceză, pariez că profa o să vorbească toată ora despre teroriști și scăpăm de ascultare (așa a și fost, nu ne-a ascultat).

Copii și proști fiind, mai așteptam din când în când câte-o catastrofă, cutremure sau inundații, școli înzăpezite, crime sau revoluții, orice ne-ar fi putut scăpa de vreun extemporal înfricoșător sau de vreo ieșire la tablă, în fața clasei. În microuniversul nostru ignorant, în care teroarea era definită de note mici și rușine publică, adevărata teroare nu avea nici o valoare. Și totuși, nu știu cum se făcea, dar nu auzeam despre notele noastre la știrile de la ora 5.

***

Săptămâna trecută citeam un interviu cu David Sedaris și mi-am subliniat în gând rândurile astea:

„E corectitudinea politică cel mai rău lucru care i s-a întâmplat umorului?
David Sedaris: Categoric. (…)”

***

Azi, câteva kalashnikoave au decis să se lupte cu niște glume desenate cu creioane colorate.

Am citit tot internetul, dintr-un capăt în altul, și am concluzionat: revoltă, tristețe, neputință, toate în fața bulgărelui ăstuia din ce în ce mai mare, pe nume Prostia Omenească.

Ceva ce merită citit, totuși:

Oricum, mâine mergem iar la sală, la stomatolog, la birou, s-ar putea s-ajungem pe seară și la un film, life goes on, nu-i așa?

Umorul* e mort! Trăiască Charlie Hebdo!

PS: O fotografie din Paris:

*Umorul = Libertate de Exprimare = Civilizație.
Pin It

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>