Cum stați cu tremuratul? Nu stau. Tremur.

Cu capul în jos, îmi suflă căldură-n păr, în frunte, în creier. Căldura devine flăcări, nu-mi dau seama, dar ce pute-așa a găină friptă? A, deci nu-mi imaginam, am mai stricat un uscător, să-i fie plasticul ușor sau cum s-o mai zice, că-l am din primul an de facultate, bine măcar că nu l-am aruncat în cadă. Îmi flutur pletele în toate punctele cardinale, în x și-n cruce, în da și nu, în hai usucă-te odată, chiar azi trebuia să iei foc?

Ajung în stația de taxiuri încinse de la colț, taxiuri murdare, taxiuri cu icoane și cruci și cu burți de șoferi lăsate să respire sub volan, în fața volanului sau în spatele volanului (chiar, care-i fața și care-i spatele?), afară. Aleg crucile și icoanele și șiragurile de mărgele dese și rău aleg, cel mai rău, să-mi fie învățătură de minte, că acum m-am blocat, nu pot să mă mișc, ba da, mă mișc, că tremur. Îi spun capului de zimbru chel care se-ntoarce spre mine odată cu toate pomelnicele tatuate pe cei mai mari umeri fără tricou pe ei din câți am văzut vreodată, îi spun, îi spun că mergem la Drept, la Facultatea de Drept. Zice că unde-i asta, că el n-a auzit, că abia a ieșit din Egipt și Siria și de pe unde-a mai stat el în ultimii 10 ani, de ce nu sar din mașina asta, că n-a accelerat încă, a, da, vă arăt eu pe unde, nu-i nimic, hai spre Iancului, că ne descurcăm. Vorbește c-un borfaș într-o cască, eu nu exist, nu vreau să exist, nu acum, nu aici, cel puțin, îi zice că ne apropiem de Pache Propescu, oare-și mai amintește el cum stăteau beți morți în mașină p-aicea și Surioarele stăteau pe stradă și le aduceau bani de băutură? Oare-o fi uitat de mine, oare dacă sar la singurul semafor roșu la care-a oprit pân-acum își scoate un cuțit și-l aruncă după mine și mi-l înfige în spate sau în cap sau într-un picior? Se șterge iar cu prosopul gri, sunt 50 de grade înauntru, înăuntrul mașinii poate, că-ntr-al meu fierbe tot, DE CE AM MIȘCAT CAPACUL DE LA STICLA DE APĂ CU BULE, ssssssss acoperirea mea mută s-a dus naibii și naiba s-a-ntors iar la mine c-un rânjet de aur rău. Ce cald mai e, da, fratele meu, îți vine să dai cuiva în cap, nu mai poți să gândești, a, asta-i Universitatea, da’ o știam p-asta, mai ții minte, boss, cum făceam schimbul de tură la vânătoare aicea, hehehe? Casca ține minte, eu număr semafoarele, asta-i, dacă mă lasă să și cobor, o s-o iau la fugă, dar încet, nu prea repede. Îi dau banii, mulțumesc, nu-mi trebuie restul, pa și la revedere taxiurilor din București, sunt vie și am de gând să mai rămân așa un timp.

Pin It

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>