Cronologie inversă şi praf de stele

Aş spune că am aşteptat 48 de ani un clip pentru Like a rolling stone-ul lui Bob Dylan, dar ar fi o minciună, pentru că eu nu am decât 26 deocamdată şi nici nu vreau să am încă 22 peste ei prea curând. Dar nu o să vorbesc despre un clip despre care a vorbit deja toată lumea, ar fi redundant.

O să vorbesc despre Lindo. Alt clip nou, românesc de data asta (!), pe care nu l-am aşteptat doar pentru că nu ştiam că trebuie s-apară, adică e neaşteptat de oau.

plurabelle
Pe Alex Bălă şi pe Cristian Fierbinţeanu i-am cunoscut în mai, anul ăsta. Se făcea că organizam o expoziţie de Noaptea Galeriilor şi voiam să vină lume bună şi pe strada noastră nepavată din centrul Bucureştiului (Mavrogheni 10). Au venit băieţii când noi încă eram murdari de toate cele şi din studioul subînchiriat de la demisol răsuna eterna „Zărzărică, zărzărea”. Strada murdară, plouată recent, cu personaje clandestine zgâindu-se pe la geamuri, i-a pus pe gânduri:
„Băi, sigur e ok să facem o probă de sunet aici?

Proba a fost magnet pentru un grup de copii cu mâinile pline de praf şi de gume mestecate, simpatic de băgăcioşi. Fierbinţeanu le-a împrumutat microfonul pentru câteva vocalize, ei s-au manifestat fără ruşine la obraz. Din galerie auzeam cum un puşti care-o dăduse pe Guess Who (?) o certa pe o fetiţă uşor obeză – „Tu nu, baleno, că tu cânţi manele! Nu-i daţi ei microfonul!”.

Când au dat băieţii drumul la muzică, sunetul nu mai încăpea pe stradă, tremurau ferestrele, nebunie, adrenalină, frumos.
A venit şi seara, au venit şi oamenii. Cristi a aprins farul de la motor, să lumineze scena improvizată în faţa Atelierului, şi-am dat drumul la treabă. Sunetul iar nu mai încăpea pe stradă, iar tremurau ferestrele, iar nebunie, adrenalină, frumos.
A venit şi poliţia, am rezolvat-o cu două vorbe bune şi-un Red Bull rece. S-a terminat perfect.

Acum, că au făcut iar ceva care-mi place şi am unde să scriu despre asta, iată:

Alex Bălă face soundtrack-uri pentru cărţi şi, evident (dar nu pentru mulţi), muzica lui împrumută personaje şi colţuri de stradă din paginile pe care le citeşte.  Dacă s-a încumetat careva să citească Finnegans Wake de Joyce, e imposibil să nu fi făcut deja legătura cu Anna Livia Plurabelle.

Se pare că băieţii nu s-au dezlipit de cărţi nici pentru Lindo: ideea de inversare a firului cronologic din clipul realizat împreună cu Bogdan Stamatin a ţâşnit direct dintre paginile romanului Time’s Arrow, de Martin Amis.

Dacă ţii ochii deschişi cât asculţi, e video-ul perfect pentru piesa asta. Dacă-i închizi, o să ai impresia că mergi legănat-anesteziat prin labirintul înceţoşat din The Shining şi, la fiecare cotitură, dai de câte-un gif de-al lui Ignacio Torres (alea cu oameni stelari)  care-ţi suflă sclipici picant în faţă.
Hai cu albumul întreg odată!

De urmărit:

Pin It

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>