Bookmarks, 13 aprilie – Bibelouri, sânul Julietei, grădina de mobilă, viața de după, multe Alpaca

#cudetoate

  • Pentru că tot vorbeam despre artă și fete, mi-am amintit de statuia Julietei din Verona, care, poate nu știați (și poate nici nu vreți să știți, dar dac-ați deschis știrile de azi, o căutați cu lumânarea), a fost înlocuită cu o reproducere, anul trecut pe vremea asta.
    Motivul: oamenii i-au frecat prea mult sânul drept, pentru noroc în dragoste și pentru poze iola, mi se pare normal. Și când nu i-au atins sânul, i-au lipit scrisori de dragoste cu gumă, de perete, c-așa se face.
  • Și după ce o să mă fac bunică crescătoare de mobilă, o să mor și o să-mi doresc să mă transform într-un copac. Un nuc sau un cireș negru amar aș vrea să fiu, asta dacă n-o să-mbătrânesc într-un loc unde cresc portocali, desigur.
    Unii au început să-și dea seama
    că sicriele sunt sinistre și inutile și ar cam fi cazul să ne comportăm ca niște ființe evoluate: să găsim variante sustenabile de-nfășat moartea din noi.
    Niște oameni care au suferit când le-a murit cățelul s-au gândit la chestia asta: Let Your Love Grow (nu știu dacă s-au inspirat de la Modeselektor). Să-ți amesteci cenușa cu semințele unui copac și să continui să crești după ce nu mai ești mi se pare cea mai poetică viață de după, amin.

    PS: Dacă nepoții mei o să-mi moștenească pasiunea pentru crescut scaune-n grădină, poate o să-i conving să mă planteze direct acolo, ce twisted ar fi ca după ce aș ajunge un scaun bine crescut, să se așeze pe mine – hei, uite, stau pe bunica! Și când s-ar lovi la degetul mic de la picior de mine, bunica-scaun, mi-ar promite cu ochi strălucitori că nu mai trag fetele de păr pe la școala lor din viitor, oh, ce mult m-am plimbat azi dacă am ajuns tocmai pân-acolo.

  • Dintotdeauna mi-a plăcut Cu ochii-n 3,14 de la Dilema, din episodul trecut am aflat că Principele Nicolae nu putea să comande pizza la telefon și că un câine-lup pe nume Frankie poate să miroasă cancerul.
  • Și, în final, aici e un Ted Talk veeechi pe care l-am ascultat aseară: Ken Robinson – How schools kill creativity. Pentru cine nu vrea să asculte – transcript-ul.

    I heard a great story recently — I love telling it — of a little girl who was in a drawing lesson. She was six, and she was at the back, drawing, and the teacher said this girl hardly ever paid attention, and in this drawing lesson, she did. The teacher was fascinated. She went over to her, and she said, “What are you drawing?” And the girl said, “I’m drawing a picture of God.” And the teacher said, “But nobody knows what God looks like.” And the girl said, “They will, in a minute.”

 

#Lingvistique

  • (într-o anumită perioadă mă interesa subiectul destul de mult, încă mă interesează, bine că mi-a amintit cineva de el)
    Solipsism – Concepție filosofică idealist-subiectivă potrivit căreia singura realitate ar fi eul, conștiința individuală, întreaga lume exterioară existând numai în această conștiință.

#Artistique

  • Instagram of the day
    Caterinei îi place să se ascundă. Și mie.

A photo posted by Catarina Sanches (@catsanches) on

  • Gif-ul zilei
    Alpaca ilustrată de Monica Ramos și animată de Christina Lu

Monica Ramos animated by Christina

#Musique

  • Ratatat, acești electro Mike Oldfields ai zilelor noastre, au scos ceva nou. Și pentru că se-mplinesc 5 ani și 8 luni de când Loud Pipes mi-a dat niște îndrăgosteală în cap, merită să fie featured.
Pin It

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>